Dacă nu vă deranjează, citiți romanul meu și spuneți-mi impresiile voastre.

[La sfârșitul bătăliei]

Când sunetul urlă în jetul negru, lucrurile care arată ca niște picături de apă în ceață dispar. Deci, aici este lumea dincolo de Omniverse, dincolo de inteligența umană.
Există doi uriași care se luptă acolo.
Un singur bob de lumină ploiește, ca o picătură de ceață, un omniverse. O lume în care universul continuă până la infinit, infinit, infinit și eternitate. Pe lângă asta, o axă eternă a timpului care se ramifică la infinit din orice timp. Și crearea formelor de viață inteligente și potențialul lor în acest proces.
Universul care conține toate aceste lumi se numește Omniverse. Continuă în acest spațiu la nesfârșit, cu o putere infinită până la infinit.
Dar sunt cei care o distrug. [Pustia albă] este entitatea care distruge toată lumea. Zeii și miezul întunecat.
Există însă și alții care distrug lumea în care toate acestea sunt concentrate.
Sunt sortiți să lupte pentru totdeauna și nu știu când sau când au început. Poate fi doar o fracțiune din luptă pentru totdeauna.
Acești uriași, numiți „fața și spatele”, nu pot fi percepuți de oameni ca alți locuitori omniversi. Era atât de mare și imens.
Pare un gigant cu o formă umană ca o flacără crimson și un gigant cu o flacără verde în formă de umanoid.
Nimeni nu știe dacă este un lucru viu sau o mașină. Chiar dacă este Dumnezeu.
Cu toate acestea, bătălia uriașilor a început deja înainte de istoria omenirii și înainte de nașterea universului, și chiar dacă universul dispare, bătălia va continua.
Ce este observarea, ceea ce conduce o ființă uriașă?
Nimeni nu știe ce va fi la sfârșitul bătăliei.
Este adevărat că pumnii și-au negat existența reciproc și s-au cunoscut, iar pumnul a eliminat omniversul infinit.
Zeii care înțeleg omniversul vor interveni cu siguranță. Dar Omniverse rămâne cu adevărat la sfârșitul bătăliei?
Nimeni nu o va face acum.

[La sfârșitul bătăliei]